mucalitlâc
/mu.ka.li'tlɨk/Etimologie
Din turcă mukallitlik.
Definiții
- (înv.) vorbă de râs, glumă; povestire nostimă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucalitlâc | mucalitlâcuri |
| genitiv-dativ | mucalitlâcului | mucalitlâcurilor |
| vocativ | mucalitlâcule | mucalitlâcurilor |
| articulat | mucalitlâcul | mucalitlâcurile |