mucări
/mu.kəˈri/Etimologie
Din muc + sufixul -ări.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a reteza mucul unei lumânări care fumegă.
- (v.tranz.) a reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mucărea | mucăreau |
Din muc + sufixul -ări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mucărea | mucăreau |
Din a mucări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mucărit | mucărite |
| genitiv-dativ | mucăritului | mucăritelor |
| vocativ | mucăritule | mucăritelor |
| articulat | mucăritul | mucăritele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică