muțenie
/muˈʦe.ni.e/Etimologie
Din mut + sufixul -enie.
Definiții
- stare a celui mut, lipsă a capacității de a vorbi; mutism, muție.
- tăcere, liniște deplină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | muțenie | muțenii |
| genitiv-dativ | muțeniei | muțeniilor |
| vocativ | muțenie | muțeniilor |
| articulat | muțenia | muțeniile |