verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Cuvânt autohton sau de origine latină *muccicāre.
Definiții
- (v.tranz.) a apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
- (despre insecte) a pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
- (fig.) a provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
- (v.intranz. și tranz.) a rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
- (v.tranz. fig.) a ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mușca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mușca | mușcau |
Sinonime: 1: (reg.) încolți, 2: înțepa
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din germană Muskat, în parte prin intermediul maghiară muskáta.
Definiții
- (bot.) (Pelargonium) numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mușcată | mușcate |
| genitiv-dativ | mușcatei | mușcatelor |
| vocativ | mușcată, mușcato | mușcatelor |
| articulat | mușcata | mușcatele |
Sinonime: (bot.) (rar) pelargonie, (reg.) belagoni, indrușaim, mușcătură, mușcățel, rotundă
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de feminin singular pentru mușcat.