mușca
/muʃˈka/Etimologie
Cuvânt autohton sau de origine latină *muccicāre.
Definiții
- (v.tranz.) a apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
- (despre insecte) a pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
- (fig.) a provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).
- (v.intranz. și tranz.) a rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).
- (v.tranz. fig.) a ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mușca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mușca | mușcau |
Sinonime: 1: (reg.) încolți, 2: înțepa