mortier
/mor.tiˈer/Etimologie
Din franceză mortier < latină mortarium.
Definiții
- (mil.) gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mortier | mortiere |
| genitiv-dativ | mortierului | mortierelor |
| articulat | mortierul | mortierele |
Sinonime: (mil.) (înv. și reg.) piuă, (înv.) cumbara, haubiță