moroi
/moˈroj/Etimologie
Origine necunoscută. Confer slavă mora („vrăjitoare”), confer sârbă, croată, slovenă, poloneză mora („coșmar”), albaneză morë, neogreacă μόρα (móra) (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bulgară marok (Conev 106). Derivație din neogreacă μωρόν (morón, „copil”) (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare.
Definiții
- (în superstiții) sufletul unui mort despre care se crede că iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii.
- (pop. rar) om închis la suflet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | moroi | moroi |
| genitiv-dativ | moroiului | moroilor |
| articulat | moroiul | moroii |
Sinonime: apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune