morcov
/'mor.kov/Etimologie
Din bulgară морков (morkov), confer rusă морковь (morkov'). Înrudit cu germana veche de sus morha.
Definiții
- (bot.) (Daucus carota var. sativa) plantă leguminoasă, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, care este folosită în alimentație.
- (arg. și fam.) fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | morcov | morcovi |
| genitiv-dativ | morcovului | morcovilor |
| articulat | morcovul | morcovii |
Sinonime: 1: (bot.) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure