← înapoi la căutare

moratoriu

/mo.ra'to.rju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din italiană moratorio < latină moratorium, germană Moratorium.

Definiții

  1. amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmoratoriumoratorii
genitiv-dativmoratoriuluimoratoriilor
vocativmoratoriulemoratoriilor
articulatmoratoriulmoratoriile

moratoriu

/mo.ra'to.rju/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. care ține de moratoriu, privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat).

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică