morală
/mo'ra.lə/Etimologie
Din latină moralis, franceză morale.
Definiții
- ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică.
- comportare (lăudabilă); moravuri.
- disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică.
- (fam.) dojană, mustrare.
- concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | morală | morale |
| genitiv-dativ | moralei | moralelor |
| vocativ | morală | moralelor |
| articulat | morala | moralele |