montură
/mon'tu.rə/Etimologie
Din germană Montur, franceză monture.
Definiții
- piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia.
- (spec.) mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | montură | monturi |
| genitiv-dativ | monturii | monturilor |
| vocativ | montură | monturilor |
| articulat | montura | monturile |