monticul
Etimologie
Din franceză monticule < latină monticulă.
Definiții
- (geol.) formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină.
- (anat.) mică proeminență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | monticul | monticuli |
| genitiv-dativ | monticulului | monticulilor |
| vocativ | monticulule | monticulilor |
| articulat | monticulul | monticulii |