verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză monter. Din montă.
Definiții
- (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
- a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.
- a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
- a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
- (fig.) a pune la cale.
- a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.
- (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | monta | montau |
Sinonime: 1: asambla, 2: instala, 4: regiza
Antonime: demonta, dezasambla
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru montă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză monte.
Definiții
- împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare.
- herghelie de armăsari pentru reproducere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | montă | monte |
| genitiv-dativ | montei | montelor |
| vocativ | montă | montelor |
| articulat | monta | montele |