← înapoi la căutare

monta

/monˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză monter. Din montă.

Definiții

  1. (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
  2. a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.
  3. a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
  4. a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
  5. (fig.) a pune la cale.
  6. a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.
  7. (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

Exemple

  • A monta un utilaj.

Declinare

CazSingularPlural
verbmontamontau

Sinonime: 1: asambla, 2: instala, 4: regiza

Antonime: demonta, dezasambla

mont

/mont/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din bont.

Definiții

  1. parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot.
  2. capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; (spec.) proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmontmonturi
genitiv-dativmontuluimonturilor
vocativmontulemonturilor
articulatmontulmonturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică