molfăitură
/mol.fə.i'tu.rə/Etimologie
Din a molfăi + sufixul -tură.
Definiții
- molfăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | molfăitură | molfăituri |
| genitiv-dativ | molfăiturii | molfăiturilor |
| vocativ | molfăitură | molfăiturilor |
| articulat | molfăitura | molfăiturile |