mohorâre
/mo.ho'rɨ.re/Etimologie
Din a (se) mohorî.
Definiții
- faptul de a (se) mohorî; (fig.) posomorâre, amărăciune, întristare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mohorâre | mohorâri |
| genitiv-dativ | mohorârii | mohorârilor |
| vocativ | mohorâre | mohorârilor |
| articulat | mohorârea | mohorârile |