modul

/moˈdul/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din franceză module.

parte componentă a unui ansamblu (cu funcționalitate proprie).
(fiz.) unitate de lungime convențională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții, ale unui ordin arhitectonic.
(mat.) valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric).
(mat.) număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex.
fiecare dintre părțile principale (și detașabile) ale unei nave cosmice.
(în statistică) variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență.
coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare; raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia.
unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare.
(electron.) bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică.
(inform.) program complementar și de utilitate redusă în comparație cu cel principal, cu funcție de nișă, specializat de obicei folosit la îmbunătățirea forumurilor sau aplicațiilor de creare a site-urilor.
forma de singular articulat pentru mod.

Sinonime: 3: valoare absolută

/mod/

substantiv?gen neutru

Din latină modus, italiană modo.

fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă.
categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.
caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental.

/mo.du'la/

verb?

Din franceză moduler.

(v.intranz.) (muz.) a trece de la o tonalitate la altă (după regulile armoniei).
(v.tranz.) a exprima ceva prin inflexiuni ale vocii, a trece în chip melodios de la un ton la altul.
(v.refl. tranz.) a (se) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații (spre a transmite semnale purtătoare de informații).
(v.tranz.) (înv.) a modela.

Caz	Singular	Plural
verb	modula	modulau