moștenitor
/moʃ.te.ni'tor/Etimologie
Din a moșteni + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
- fiu, copil (în raport cu părinții săi).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | moștenitor | moștenitori |
| genitiv-dativ | moștenitorului | moștenitorilor |
| vocativ | moștenitorule | moștenitorilor |
| articulat | moștenitorul | moștenitorii |