← înapoi la căutare

mitui

/mi.tu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din mită + sufixul -ui.

Definiții

  1. (v.tranz.) a da cuiva mită.

Declinare

CazSingularPlural
verbmitueamitueau

mițui

/mi.ʦu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din miță + sufixul -ui.

Definiții

  1. (v.tranz.) a tunde un miel, o oaie etc. de mițe.

Declinare

CazSingularPlural
verbmițueamițueau

mițuit

/mi.ʦu'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a mițui.

Definiții

  1. mițuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmițuitmițuite
genitiv-dativmițuituluimițuitelor
vocativmițuitulemițuitelor
articulatmițuitulmițuitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică