verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil din latină *messionare (< messio, „recoltă”).
Definiții
- (v.intranz.) (despre mulțimi de ființe) a se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic.
- (despre insecte, păsări etc.) a fi în număr mare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mișuna | mișunau |
Sinonime: 1: forfoti, roi, foi, fojgăi, furnica, viermui
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru mișună.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a mișuna (derivat regresiv).
Definiții
- rarforfotă, aglomerație; rumoare.
- formă alternativă pentru mișină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mișună | mișuni |
| genitiv-dativ | mișunii | mișunilor |
| vocativ | mișună | mișunilor |
| articulat | mișuna | mișunile |