mituitor
/mi.tu.i'tor/Etimologie
Din a mitui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care mituiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mituitor | mituitori |
| genitiv-dativ | mituitorului | mituitorilor |
| vocativ | mituitorule | mituitorilor |
| articulat | mituitorul | mituitorii |