mitră
/'mi.trə/Etimologie
Din neogreacă μίτρα (mítra), parțial prin intermediul slavă mitra.
Definiții
- acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase.
- acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mitră | mitre |
| genitiv-dativ | mitrei | mitrelor |
| articulat | mitra | mitrele |