← înapoi la căutare

miruit

/mi.ru'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a mirui.

Definiții

  1. faptul de a mirui; miruială.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmiruitmiruite
genitiv-dativmiruituluimiruitelor
vocativmiruitulemiruitelor
articulatmiruitulmiruitele

miruit

/mi.ru'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a mirui.

Definiții

  1. care a fost uns cu mir.

mirui

/mi.ru'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) mirovati.

Definiții

  1. (v.tranz.) a unge pe credincioși cu mir (pe frunte).
  2. (v.tranz.) a consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir.
  3. (v.tranz.) (p.gener.) (fam.) a numi într-o funcție (importantă).
  4. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi pe cineva la cap; (p.ext.) a omorî.
  5. (v.tranz.) (înv. și reg.) a câștiga; a strânge, a agonisi.

Declinare

CazSingularPlural
verbmirueamirueau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică