verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) mirovati.
Definiții
- (v.tranz.) a unge pe credincioși cu mir (pe frunte).
- (v.tranz.) a consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir.
- (v.tranz.) (p.gener.) (fam.) a numi într-o funcție (importantă).
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi pe cineva la cap; (p.ext.) a omorî.
- (v.tranz.) (înv. și reg.) a câștiga; a strânge, a agonisi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | miruea | mirueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a mirui; miruială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | miruit | miruite |
| genitiv-dativ | miruitului | miruitelor |
| vocativ | miruitule | miruitelor |
| articulat | miruitul | miruitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care a fost uns cu mir.