mirodenie
/mi.roˈde.ni.e/Etimologie
Din mirodie + sufixul -enie.
Definiții
- nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; (p.gener.) substanță aromatică alimentară.
- mireasmă, aromă, parfum.
- numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare:
- plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis).
- nopticoasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mirodenie | mirodenii |
| genitiv-dativ | mirodeniei | mirodeniilor |
| vocativ | mirodenie | mirodeniilor |
| articulat | mirodenia | mirodeniile |