miraj
/mi'raʒ/Etimologie
Din franceză mirage.
Definiții
- fenomen optic produs prin refracția treptată a luminii în straturi de aer cu densități diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură, ale unor lucruri îndepărtate etc., ca și cum s-ar reflecta într-o apă; (p.ext.) fata morgana.
- (fig.) imagine înșelătoare; închipuire, iluzie deșartă.
- (fig.) farmec, atracție irezistibilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miraj | miraje |
| genitiv-dativ | mirajului | mirajelor |
| vocativ | mirajule | mirajelor |
| articulat | mirajul | mirajele |