mira
/miˈra/Etimologie
Din franceză mirer.
Definiții
- (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.
- (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
- (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
- (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mira.
Exemple
- Mă mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mira | mirau |
Sinonime: se oglindi, se reflecta, 1-2: (se) nedumeri, (înv.) (se) ciudi, (se) divi, (se) scăndălisi, 3: se întreba