miraculos
/mi.ra.ku'los/Etimologie
Din franceză miraculeux < latină miraculosus, miraculosa, miraculosum.
Definiții
- care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
- care face minuni, care produce efecte excepționale.
Din franceză miraculeux < latină miraculosus, miraculosa, miraculosum.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miraculos | miraculoase |
| genitiv-dativ | miraculosului | miraculoaselor |
| vocativ | miraculosule | miraculoaselor |
| articulat | miraculosul | miraculoasele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică