← înapoi la căutare

miracol

/mi'ra.kol/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină miraculum, italiană miracolo, franceză miracle.

Definiții

  1. fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmiracolmiracole
genitiv-dativmiracoluluimiracolelor
vocativmiracolulemiracolelor
articulatmiracolulmiracolele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică