miorlăitură
/mjor.lə.i'tu.rə/Etimologie
Din a miorlăi + sufixul -tură.
Definiții
- miorlăit'.
- (fig.) plâns, vorbire afectată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miorlăitură | miorlăituri |
| genitiv-dativ | miorlăiturii | miorlăiturilor |
| vocativ | miorlăitură | miorlăiturilor |
| articulat | miorlăitura | miorlăiturile |