miorlăială
/mjor.ləˈja.lə/Etimologie
Din a miorlăi + sufixul -eală.
Definiții
- miorlăit.
- (fig.) plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miorlăială | miorlăieli |
| genitiv-dativ | miorlăielii | miorlăielilor |
| vocativ | miorlăială | miorlăielilor |
| articulat | miorlăiala | miorlăielile |