← înapoi la căutare

minuna

/mi.nu'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din minune.

Definiții

  1. (v.refl. și tranz.) a rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins.
  2. (v.refl.) a-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult.

Exemple

  • Se minunează de ce aude.

Declinare

CazSingularPlural
verbminunaminunau

Sinonime: 1: se cruci, se uimi, se ului, (pop.) se încruci, (reg.) se ugni, (Transilv. și Ban.) se pocozi, (înv.) se ciudi, se divi, 2: se mira, se uimi; extazia

minunat

/mi.nu'nat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) minuna.

Definiții

  1. (adesea adverbial) care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); (p.ext.) care uimește prin frumusețe; încântător, splendid.
  2. foarte bun, excepțional.
  3. (în basme) care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale.
  4. vrăjit, fermecat.
  5. mirat, surprins.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică