mintean
Etimologie
Din turcă mintan.
Definiții
- haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular.
- pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mintean | mintene |
| genitiv-dativ | minteanului | mintenelor |
| vocativ | minteanule | mintenelor |
| articulat | minteanul | mintenele |