minister
Etimologie
Din franceză ministère < latină minister („servitor, asistent”), compus din minor („mai puțin, mai mic”) + -ter.
Definiții
- (pol.) organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; (p.ext.) clădirea în care își are sediul această instituție.
- (înv.) funcție de ministru.
- (înv.) guvern.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | minister | ministere |
| genitiv-dativ | ministerului | ministerelor |
| articulat | ministerul | ministerele |
Sinonime: 1: (pol.) departament, 2: (livr.) portofoliu, (înv.) portofel, 3: (pol.) guvern