mindir
/min'dir/Etimologie
Din turcă minder.
Definiții
- (reg.) saltea umplută cu paie.
- plapumă; cuvertură.
- haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mindir | mindire |
| genitiv-dativ | mindirului | mindirelor |
| vocativ | mindirule | mindirelor |
| articulat | mindirul | mindirele |