mințim

Etimologie

Din minți.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru minți.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru minți.

Etimologie

Din latină mentĭre.

Definiții

1. (v.intranz.) a face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni.
2. (v.tranz.) a induce în eroare pe cineva.
3. (spec.) a înșela în dragoste pe cineva.
4. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru minți.
5. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
6. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru minți.
7. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minți.

Exemple

• Nu mai minți atâta!
• Te rog să nu mă minți!
• I-a mințit cu vorbe frumoase.

Declinare

Sinonime: 1: (fam. fig.) se bărbieri, 2: (reg. și fam.) minciuni, (fam.) tromboni, 3: înșela, 4: minte