mimică
/miˈmi.kə/Etimologie
Din mimic.
Definiții
- arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei.
- ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mimică | mimici |
| genitiv-dativ | mimicii | mimicilor |
| vocativ | mimică | mimicilor |
| articulat | mimica | mimicile |