mimesis
/miˈme.sis/Etimologie
Din latină mimesis. Confer greacă antică μῑ́μησις (mī́mēsis, „imitație”), din μιμεῖσθαι (mimeîsthai, „a imita”), din μῖμος (mîmos, „un mim”).
Definiții
- principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului.
- (livr.) mimare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mimesis | mimesisuri |
| genitiv-dativ | mimesisului | mimesisurilor |
| articulat | mimesisul | mimesisurile |
Sinonime: 2: mimare