milogire
/mi.lo'ʤi.re/Etimologie
Din a (se) milogi.
Definiții
- raracțiunea de a se milogi și rezultatul ei: lamentare, tânguire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | milogire | milogiri |
| genitiv-dativ | milogirii | milogirilor |
| vocativ | milogire | milogirilor |
| articulat | milogirea | milogirile |