miime
/miˈi.me/Etimologie
Din mie + sufixul -ime.
Definiții
- număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg.
- unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miime | miimi |
| genitiv-dativ | miimii | miimilor |
| vocativ | miime | miimilor |
| articulat | miimea | miimile |