migmă
/'mig.mə/Etimologie
Din neogreacă μιγμα (migma) < latină migma.
Definiții
- (înv.) amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | migmă | migme |
| genitiv-dativ | migmei | migmelor |
| vocativ | migmă | migmelor |
| articulat | migma | migmele |