mierță
/'mjer.ʦə/Etimologie
Din maghiară mérce.
Definiții
- (reg.) veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mierță | mierțe |
| genitiv-dativ | mierței | mierțelor |
| vocativ | mierță | mierțelor |
| articulat | mierța | mierțele |