mierluță
/mjer'lu.ʦə/Etimologie
Din mierlă + sufixul -uță.
Definiții
- (pop.) mierliță.
- (bot.) (Alsine verna sau mai corect Minuartia verna) plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mierluță | mierluțe |
| genitiv-dativ | mierluței | mierluțelor |
| vocativ | mierluță | mierluțelor |
| articulat | mierluța | mierluțele |
Sinonime: mierliță, mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă, (bot.) (reg.) răcovină