miarță
/'mjar.ʦə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (pop.) ființă pipernicită; stârpitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miarță | mierțe |
| genitiv-dativ | mierței | mierțelor |
| vocativ | miarță | mierțelor |
| articulat | miarța | mierțele |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | miarță | mierțe |
| genitiv-dativ | mierței | mierțelor |
| vocativ | miarță | mierțelor |
| articulat | miarța | mierțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică