meșteșugar
/meʃ.te.ʃuˈgar/Etimologie
Din meșteșug + sufixul -ar.
Definiții
- persoană calificată într-un meșteșug; persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meșteșugar | meșteșugari |
| genitiv-dativ | meșteșugarului | meșteșugarilor |
| vocativ | meșteșugarule | meșteșugarilor |
| articulat | meșteșugarul | meșteșugarii |