meștergrindă
/meʃ.ter'grin.də/Etimologie
Din maghiară mestergerenda (după grindă).
Definiții
- (reg.) grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meștergrindă | meștergrinzi |
| genitiv-dativ | meștergrinzii | meștergrinzilor |
| vocativ | meștergrindă | meștergrinzilor |
| articulat | meștergrinda | meștergrinzile |