meșină
/me'ʃi.nə/Etimologie
Din turcă meșın.
Definiții
- piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meșină | meșine |
| genitiv-dativ | meșinei | meșinelor |
| vocativ | meșină | meșinelor |
| articulat | meșina | meșinele |