mezin
/me'zin/Etimologie
Din slavă (veche) mĕzinŭ.
Definiții
- cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia.
- (pop.) al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mijlociu.
Din slavă (veche) mĕzinŭ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mezin | mezini |
| genitiv-dativ | mezinului | mezinilor |
| vocativ | mezinule | mezinilor |
| articulat | mezinul | mezinii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică