metocar
/me.to'kar/Etimologie
Din metoc + sufixul -ar.
Definiții
- călugăr care are în grija lui un metoc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | metocar | metocari |
| genitiv-dativ | metocarului | metocarilor |
| vocativ | metocarule | metocarilor |
| articulat | metocarul | metocarii |