metoc
/me'tok/Etimologie
Din slavă (veche) metohŭ.
Definiții
- mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; (spec.) clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | metoc | metocuri |
| genitiv-dativ | metocului | metocurilor |
| vocativ | metocule | metocurilor |
| articulat | metocul | metocurile |