meteor
/me.te'or/Etimologie
Din italiană meteora, neogreacă μετεορον (metéoron), franceză météore, germană Meteor.
Definiții
- fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică.
- fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | meteor | meteori |
| genitiv-dativ | meteorului | meteorilor |
| vocativ | meteorule | meteorilor |
| articulat | meteorul | meteorii |